Polonezii au listat cei mai mari jucători din sectoarele strategice ale economiei pentru a le eficientiza. Responsabilii polonezi susţin că şi dacă statul rămâne acţionar majoritar la aceste companii, listarea pe bursă aduce performanţa în companie pentru că impune presiunea raportărilor.
"În momentul când aduci managerii o dată la trei luni să raporteze în faţa presei şi a analiştilor rezultatele pe care le-au obţinut, ai cel mai mare câştig. Câteodată chiar este de preferat listarea unui investitor strategic", a spus Krystof Walenczak ca secretar de stat în ministerul trezoriei, minister care deţine participaţiile la companiile de stat din Polonia, într-o întrevedere cu Ziarul Financiar.
Walenczak, care a lucrat până în 2009 la Lehman Brothers, este omul-cheie din ultimii doi ani în ceea ce priveşte privatizarea pe bursă a companiilor poloneze.
"Administraţia din companiile de stat este de obicei foarte ostilă listărilor. Sunt oameni care încearcă să evite riscul. Este nevoie de lideri puternici care să spună: vreau să fac această listare a companiei pe bursă şi o voi obţine!", explică Walenczak.
Avantajul listării este că forţează managementul să devină transparent, cheltuielile devin publice, sunt create sisteme de raportare în cadrul companiei şi în afara companiei şi bursa premiază sau amendează atingerea sau respectiv neatingerea obiectivelor.
Dar ce se întâmplă când o companie este privatizată cu un investitor strategic care nu listează compania pe bursa locală (cazul BCR şi Erste în România, unde deşi trebuia listată de către austrieci în România, BCR a rămas în afara bursei) sau chiar o delistează (cum a procedat Wiener Staedtische la Asirom, Mittal la Sidex sau Renault la Dacia)?
Polonezii au reuşit în urmă cu două săptămâni aducerea la cota bursei a băncii BGZ după îndelungi tratative cu olandezii de la Rabobank, care c
