Inflatie, pierderi, recesiune. Trei cuvinte care, pe undeva, daca nu inseamna o "crestere" economica ZERO (culmea logicii: crestere nula!) , atunci inseamna o crestere cu minus. Nu in sensul in care profesorii pun, pe extemporalele elevilor, un "-10" celor care nu pot fi de zece, dar depasesc nota 9. Cu minus, in economic, inseamna scadere si atat. Nu sunt locuri de munca, investitiile straine (putine si in mare majoritate modice) sunt aproape invizibile, iar haosul instaurat in economie tinde sa devina o lege repetabila - prin manifestari - odata cu fiecare toamna a alegerilor generale.
Insa peisajul - cel cotidian, cunoscut de fiecare dintre noi - este deja anodin. Ca nu sunt bani, nu este apa calda, ca salariile sunt mici, ca legea nu este, nu a fost si nu va fi respectata, sunt lucruri deja cunoscute. La fel cum este cunoscut faptul ca, prinsi de microbul alegerilor, vi se propune de fiecare data sa credeti in diverse gogorite.
Deja, discursurile politice sint mai rafinate: nu se mai spune ca "va fi bine", ci "va fi rau inainte de a fi bine", si apoi "trebuie sa suferim cu totii".
Probabil ca deja suferim cu totii. Unii cu capul - cei care mai cred in promisiuni. Altii cu buzunarele - cei care, pana acum, nu au fost si nu vor fi directori, patroni, parlamentari, sefi, smenari sau hoti. Restul va suferi pur si simplu un nou mandat - pentru ca, in politica, caii se schimba greu, in ture de cinci-zece ani. Insa toti, absolut toti, vor suferi din cauza vrajelilor cu care, la patru ani, sint ametiti romanii. Cresc preturile - pentru ca ori se fura, ori sint pierderi, ori cineva, undeva, nu a fost bun manager, sau ca asa a vrut Occidentul, evreii, masoneria, rusii, americanii, FMI sau Banca Mondiala. O adevarata conspiratie mondiala se manifesta in buzunarul si camara fiecaruia. De parca ar mai conta faptul ca, in locul unei paini se pot da exp