Cine nu are dubii in legatura cu sine este un om fericit, dar cind o comunitate este lipsita de aceasta calitate, fericirea este prea mare si sfirseste prin a deveni o povara Pe linga civilii necombatanti, razboiul din Irak a facut mai ales victime printre posesorii ilegali de bun simt, vorba unui filosof clandestin in viata. In general, rareori am avut ocazia sa auzim mai multe absurditati decit in legatura cu acest razboi. Nu trebuie sa ne mai amintim de pacifistii violenti de pe strazile marilor orase occidentale, de alianta pentru legalitate internationala a Chinei (care controleaza de ani buni cit se poate de legal Tibetul) si a Rusiei (care a pacificat cit se poate de legal Cecenia si sustine un regim marioneta la Tiraspol). Ultima din aceasta lunga serie, mi s-a parut a fi decizia unor state care se invecineaza cu Irakul de a nu recunoaste nici un guvern irakian sustinut de administratia militara de ocupatie de aici. Nimeni nu trebuie sa se intrebe ce-ar fi fost Kuweitul astazi fara armata americana, care sa o scape de mina legala a lui Saddam, Arabia Saudita, daca nu cumva si Turcia sau Egiptul fara umbrela politica, banii si buna credinta americane. Mi-ar fi placut ca la aceasta decizie sa se asocieze Germania, care si ea s-a eliberat singura de sub tirania lui Hitler. Americanii sint buni mai ales atunci cind mor pentru tine. Se poate imagina ca de fapt tinta comunicatului este mai ales populatia acestor state, in raport cu care acesti lideri nu pot oferi explicatii credibile privitoare la problema centrala a invaziei americane: deficitul de cultura democratica din aceasta parte a lumii. Intrebarea care s-ar putea pune este urmatoarea: de ce nu au ripostat aceste tari la fel atunci cind Saddam ocupa si tiraniza Irakul? Cu ce era mai legitim Saddam decit armata de ocupatie americana? De ce este tirania unui arab sau musulman mai legitima decit controlul poli