In ultimii doi ani, trei presedinti autocrati, venali si corupti din tari apartinand Comunitatii Statelor Independente (CSI), o asociere a statelor desprinse din fosta Uniune Sovietica, au fost inlaturati de la putere sub presiunea populatiilor autohtone. Un asemenea scenariu parea improbabil. In Georgia, presedintele Eduard Sevardnadze era considerat "un politician prea versat" ca sa fie eliminat. In Ucraina, unde aproape jumatate din populatie este de origine rusa, o schimbare de regim cu tonalitati rusofobe era de neinchipuit. In Kirghistan, neexistand un lider al opozitiei, alungarea presedintelui Askar Akaev era considerata o fantezie.

In pofida acestor evaluari "obiective", detestatul presedinte Eduard Sevardnadze a fost detronat fara varsare de sange in 2003. "Revolutia Trandafirilor" din Georgia a indreptat fraudarea alegerilor de catre autoritati si a adus la conducere un presedinte democrat, Mikhail Saakasvili. Surprinzator, Revolutia Portocalie din Ucraina in decembrie 2004 si Revolutia Lalelelor din Kirghistan in martie 2005 au reusit sa darame structurile opresive ale tiranilor respectivi de la Kiev si de la Biskek. Aceste evenimente au creat o stare de panica in capitalele celorlalte tari din CSI.

In decembrie 2003, sefii de state din Rusia, Belarus, Ucraina si "stanurile" din Asia Centrala s-au intrunit la Baku cu ocazia funeraliilor fostului dictator din Azerbaidjan. In discutii cu presedintele rus Vladimir Putin, ceilalti lideri prezenti isi exprimau nelinistea cu privire la posibilitatea molipsirii tarilor respective cu "Maladia Georgiana". Cu obisnuita lui predilectie pentru un limbaj brutal si vulgar, Putin, adresandu-se unor delegati din Georgia, a declarat cu dispret ca toti sefii de state prezenti la intrunire sunt niste fricosi care "isi fac nevoile imbracati".

Se pare ca temerile tiranilor din jurul lui Putin erau justi