Pentru a-şi îndeplini angajamentele asumate faţă de pensionari, Victor Ponta caută bani. Ministrul său de Finanţe, Florin Georgescu, s-a lansat şi el într-o operaţie destinată identificării unor resurse. Cinstit vorbind, identificarea acestora nu este o operaţiune chiar atât de dificilă cum pare. Şi am să ofer, în cele ce urmează, un singur exemplu. Cel vizând instituţia prezidenţială. De acolo pot fi extraşi destul de mulţi bani fără ca interesele statului să fie în vreun fel afectate.

La sfârşitul anului 2004, când România înregistra creşteri constante şi semnificative ca urmare a guvernării Năstase, bugetul instituţiei prezidenţiale a fost dublat. Poate că nu era necesară atunci o creştere atât de semnificativă. Dar aşa a fost să fie. Domnul Adrian Năstase se pregătea pentru primul mandat prezidenţial. Pe care l-a pierdut la mustaţă în faţa domnului Traian Băsescu. La scurt timp după ce a ajuns şef al statului, cel din urmă se lăuda că a găsit un buget neaşteptat de generos, practic dublu, "elaborat” de cel dintâi. Şi ce s-a întâmplat apoi?

După această spectaculoasă creştere a resurselor prezidenţiale, Traian Băsescu, în strădania sa de a se califica drept preşedinte-jucător, a făcut presiuni asupra Guvernului, obţinând noi creşteri ale bugetului. Mai întâi s-a întrecut în generozitate, de voie, de nevoie, Guvernul Tăriceanu, care şi el ar avea o scuză prin faptul că a asigurat o creştere semnificativă a economiei. Pur şi simplu, în trezorerie intrau, an de an, bani din ce în ce mai mulţi. Au urmat mai multe Guverne Boc. Niciunul dintre ele nu a fost capabil să asigure creştere economică. Dimpotrivă. Ca efect al crizei mondiale, dar şi al celei mai proaste guvernări din istoria recentă a României, veniturile statului au suferit un adevărat colaps.

În aceste condiţii, putem considera, fără a fi acuzaţi de subiectivism, că toate