Cea mai acuta criza prin care trece Romania este una manageriala. si cand spun asta ma gandesc la managementul intregii societati – conducerea politica si modul in care se alcatuieste agenda si se dezbat marile probleme cu care ne confruntam in societatea civila –, la gestionarea economiei, a armatei, a culturii. Avem o problema enorma cu competentele manageriale, si asta, dintr-un motiv simplu. Romanii nu par sa fi inteles deocamdata ca sarcina, misiunea, datoria lor fata de ei insisi si fata de copiii pe care ii nasc este nu sa reproduca traditii si moduri de gandire depasite, perdante, ci sa produca prosperitate, noi sanse, "conditiile fericirii". De cand s-a declarat oficial criza, toti urmaresc cifrele pe ecranele televizoarelor: atatia concediati, atata somaj, atatea banci, fabrici, retele de magazine in avarie etc.

Numai ca provocarile viitorului vin din alta parte. Pot aparea maine manageri competenti de stil vechi care sa rezolve problemele punctuale semnalate de media, situatia pe termen mediu si lung nu se va imbunatati numai din atata. Ceea ce s-ar obtine ar fi supravietuirea, perpetuarea vechilor ramuri economice, stiluri de gandire, slujbe si niveluri salariale, producerea noului context care sa marcheze saltul inainte al unei intregi societati romanesti ramanand, din pacate, la fel de departe de noi.

Dupa cum cu indreptatire observa cunoscutul futurolog James Canton, viitorul este rezervat conjunctiei dintre computere, retele (networks), biotehnologii si nanotehnologii, pe care autorul american le numeste "cele patru instrumente ale puterii". La baza dezvoltarii acestora stau, spune acelasi, patru temeiuri fundamentale: bitii, atomii, neuronii si genele. Acele forte sociale – indivizi, grupuri, companii si societati, tari – care vor sti folosi temeiurile fundamentale enumerate adineauri pentru a perfectiona instrumentele puterii vo