Cei care trec pragul anticariatului sunt, de regulă, persoane peste 30 de ani. Studenţii şi elevii au rămas „vasalii" internetului.

Râmniceanul Costel Crăciun (42 ani) a iubit cărţile, în special cele de istorie. „Eram mic şi îmi plăcea să mă uit la filmele româneşti, cu daci şi romani sau filmele cu războaie. «Românii mei, nemţii mei!», spuneam cu un soi de compasiune pentru ambele tabere", ne povesteşte. După absolvirea liceului, Costel a lucrat la CFR, a fost taximetrist, şeful pieţelor, dar din toate joburile, cărţile pe care le defineşte ca fiind „dragostea vieţii lui", au rămas la loc de cinste. „Cu primii bani din salariul de la CFR mi-am luat o bibliotecă şi am început că cumpăr cărţi. Deşi e criză, în octombrie am deschis un anticariat pe terasa parcului Mircea cel Bătrân, convins că vor fi mereu oameni care să iubească slova scrisă", ne spune. Aici şi-a adus fondul de carte, de acasă, de peste 1.100 de volume. Au început să vină prietenii, apoi oameni din toate categoriile sociale care să vândă sau să cumpere cărţi.

Căldură de la slova cărţilor

Îl întreb dacă este uşor să trăiască din cărţi în vremurile astea, de criză, iar răspunsul se lasă o clipă aşteptat. „Chiria, întreţinerea, lumina, costă enorm. Acesta a fost visul meu, care a prins aripi, că, în rest, au fost destui care mi-au spus că este o sinucidere să te apuci de o astfel de afacere. Dar ne încălzim citind", spune cu umor anticarul. Pe rafturi, dincolo de cărţile de istorie, stau cărţile de filozofie, tehnice, religioase, medicale dar şi literatura marilor scriitori, inclusiv cei ruşi. „Tolstoi, Turgheniev, Puşkin sunt foarte căutaţi de cititori care aici pot găsi ediţi princeps, pot găsi carte veche. Aceasta Evanghelie este de la 1887. Am clienţi, în rândul colecţionarilor de carte, care ştiu ce vor şi pe care îi sun când am noutăţi", spune Costel.

Elevii şi studenţii pre