E foarte greu, astazi, sa mai auzi "vocea comunitatii internationale". Pe vremea razboiului rece, Occidentul se folosea de acest pretentios eufemism global ori de cate ori dorea sa-si mascheze interesele economice sub haina legitimitatii democratice si. .. umanitare.
Acum, corala planetara s-a dezarticulat intr-o puzderie de voci suprapuse. Armonia preclasica a fost inlocuita prin furtunoase sonoritati de jazz. Si asta in vreme ce agenda politico-diplomatica e plina de urgente nerezolvate: Kosovo, Irak, Iran, Coreea de Nord, Darfur, Sahara Occidentala, Afganistan, Transnistria, Osetia de Sud, Nagorno-Karabah, ca sa nu mai pomenim tensiunile israelo-palestiniene sau conflictul din Liban. In toate aceste cazuri, "comunitatea internationala" nu a reusit sa propuna o exit strategy: se discuta in felurite formate: six party talks, 3 plus 2, 5 plus 5... ONU apare si dispare... OSCE se strecoara furtiv in tablou... UE pretinde, americanii transeaza. Negocierile se intrerup si se reiau, pe temeiul unei geometrii etern variabile...
Din fericire, unitatea politica a umanitatii a fost reinventata intr-un caz cu totul marginal, care arata ca, daca miza e foarte mica, intelegerea mondiala e inca posibila: Myanmar. E vorba despre un stat asiatic aproape uitat (fosta Birmanie), unde o junta militara acumuleaza faradelegi pe spatele unei opozitii fragile si al unei populatii extenuate. Situatia interna e grava: preturi insuportabile, represiune sistematica, guvern condus de generali care implementeaza orbeste "calea birmana spre socialism". Dictatura a fost instaurata in 1962! Sa speram ca nu mai are prea multe zile, pentru ca si-a dat pe deplin masura, nimicind traditii, institutii si libertati, fara a pune ceva in loc.
In 1988, presimtind colapsul URSS, poporul birmanez s-a revoltat. Bilant: 3.000 de morti. Din septembrie 2007, miscarea protestatarilor a
