Farmacia verde de acasa Bulbul florii este toxic utilizindu-se numai in terapia externa. Ceaiul din frunze si flori este bun in paralizii si parezele nervilor periferici. O data cu martisorul prima floare care vesteste zilele calde ce vor urma este ghiocelul, Galanthus nivalis, cel care apare mai peste tot unde stratul de zapada a udat bine pamintul. Cu primele raze calde de soare ghiocelul infloreste incepind de la sfirsitul lui februarie si pina la sfirsitul lunii martie. Este raspindit in toata Europa, fiind intilnit in paduri, tufarisuri poieni, de la cimpie si pina in zona montana. De asemenea, planta poate fi cultivata si in gradina, fiind apreciata pentru frumusetea si gingasia florii. Datorita faptului ca floare de ghiocel are polen si nectar este vizitata de albine, mai ales cind timpul s-a incalzit putin si acestea incep sa caute hrana, dupa ce toata iarna au hibernat. Dar, despre proprietatile terapeutice ale giocelului s-a vorbit destul de putin stiindu-se ca bulbul este toxic, consumarea lui provocind diaree moderata si chiar voma. Totusi, medicina umana populara utilizeaza in scop terapeutic si bulbii, si frunzele dar si florile in tratamentul paraliziilor, parezelor nervilor periferici, leucoree si candidoza. Decoctul din bulbi, funze si flori este utilizat intern dar si extern in paralizii si parezele nervilor periferici. Intern se consuma o cana de ceai pe zi iar extern se fac bai. Din 100 g planta fierte 15 minute cu 4 litri de apa se adauga in apa din cada pentru baie pregatita la 37-38 de grade Celsius. In tratamentul leucoreei si al candidozei se utilizeaza tot decoctul concentrat realizat din 50 g bulbi, frunze si flori fierte 15 minute in doi litri de apa si sasat lichidul inca 15 minute la racit. Se strecoara apoi se utilizeza cald in bai locale, facindu-se cite 2-3 spalaturi dintre care una seara, inainte de culcare. In gospodariile taranesti