interviu cu Eugen CIOCAN Dacă treci pe strada George Enescu, nu ai cum să nu remarci, la numărul 3 (lîngă Biserica Albă de pe Calea Victoriei), o "prăvălie" ciudată, parcă naufragiată inexplicabil în vremurile noastre din alt veac, cu un aparat de fotografiat cu burduf în vitrină şi cu o suprebă pisică albă care toarce deseori lîngă el. Este "Foto Cabinet", iar înăuntru te aşteaptă maître photographe Eugen Ciocan, să îţi facă o fotografie ca acum o sută de ani, din aceea alb-negru sau sepia şi colorată apoi manual. De curînd, acolo s-a deschis expoziţia "Afecte, atitudini, apoplexii" (care poate fi vizitată pînă pe 20 martie), cu fotografii de studio de acum o sută de ani.
De ce "Afecte, atitudini, apoplexii"? Cele trei cuvinte din titlul expoziţiei încep toate cu "A", literă care, pe afiş, este desenată mai mare. Am încercat să induc ideea că ar fi vorba de un abecedar, de un alfabet al fotografiei de cabinet - care, desigur, trebuie să înceapă cu litera "A". Noi, la "Foto Cabinet", ne raportăm la modelul cultural pe care-l reprezintă fotografia tradiţională, la rădăcinile fotografiei - mai ales la cea de cabinet, de interior. Această epocă este foarte importantă în istoria fotografiei, pînă la ieşirea ei în plein air. La început, fotografia s-a dedicat portretului, înfăţişării individului. Din colecţia pe care o avem, pentru expoziţie am făcut o selecţie care acoperă o anumită tipologie de abordări. (Fotografiile din această expoziţie sînt făcute la Paris, în perioada 1901-1905, şi aparţin mai multor autori - există şi o piesă a celebrului Nadar, acest fotograf mare simpatizant al impresioniştilor, care face legătura între artele plastice şi fotografie). După cum se vede, portretul feminin domină masiv expoziţia. Nu e un lucru de mirare: şi în ziua de astăzi îmi intră pe uşă mai mult doamne. De fapt, aşa s-a şi afirmat portretul ca gen - principalul com