Gheorghe Berceanu deplânge dispariţia lui Nicolae Martinescu, bunul său prieten şi coleg de aur de la Jocurile Olimpice din 1972, de la München
Sportul românesc a mai pierdut un campion olimpic. Nicolae Martinescu s-a stins ieri la Spitalul Militar din Capitală din cauza unei maladii necruţătoare care i-a afectat ficatul. "S-a luptat cu boala doi-trei ani. Mai ieşea din casă doar când era vreo acţiune unde se putea întâlni cu noi. Este al doilea campion olimpic la lupte care se stinge, după Dumitru Pârvulescu. Mai suntem cinci" , spune Vasile Puşcaşu, laureat olimpic în 1988.
Nicolae Martinescu s-a născut în 1940 în comuna Vişani (judeţul Brăila), iar activitatea sa sportivă a fost legată de clubul . Din palmares i-a lipsit un singur titlu, cel mondial. Campion olimpic în 1972 şi european în 1966, Martinescu a punctat la mondiale cu nu mai puţin de şase clasări pe podium: două de argint şi patru de bronz. La Jocurile Olimpice de Montreal, din 1976, el a fost portrapelul delegaţiei României la festivitatea de deschidere.
Vestea dispariţiei sale i-a bulversat pe foştii lui colegi. Gheorghe Berceanu (63 de ani): "Abia îmi găsesc cuvintele. Nea Martin, aşa îi spuneam eu, era cu zece ani mai mare ca mine, dar de la 17 ani, de când am ajuns la lot, mi-a fost ca un frate mai mare. Am împărţit şi bune, şi rele, chiar dacă eu eram de la Steaua, iar el de la Dinamo. La Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, eu am luat aur înaintea lui şi l-am încurajat de pe margine. După ce l-a învins pe sovietic şi a ieşit de pe saltea mi-a zis un singur lucru: "Ia-mă în braţe şi aruncă-mă în aer!". Eu aveam 48 de kilograme, el 100. Cum să-l pot ridica de la pământ?... S-a stins un mare campion, un mare om cu suflet curat. Nea Martin ne priveşte acum de sus". Nicolae Martinescu va fi înmormântat joi (ora 12:00) la Cimitirul Andronache din Bucure
