Ministrul Dan Sova l-a denuntat la DNA pe un afacerist care i-a oferit mita pentru un contract, in timpul unei vizite in China. Presa asteapta interventia mascatilor, care sa-l salte pe faptuitor. Parerea mea este ca, din aceasta perspectiva, jurnalistii care pazesc usa la sediul DNA ocupa un loc de parcare degeaba.
Pe de o parte este vorba despre maretia dreptului: un asfaltator inregistrat, filat, documentat, scapa cu suspendare, un om de afaceri primeste cinci ani, desi nu exista nicio proba care sa-l incrimineze, iar restul inculpatilor declara ca nu l-au vazut. Evident, primul a lucrat, pe vremuri, cu presedintele echidistant, celalalt a actionat telepatic in dosar si mediatic impotriva aceluiasi presedinte. Ca urmare, descinderile se vor face, daca se vor face, in functie de multe alte considerente, nu din cauza denuntului facut de ministrul Sova.
Pe de alta parte, cazul reprezinta o piatra de hotar in relatia grupurilor de interese cu statul. Epoca Estului Salbatic, cand se atribuiau contractele cu dedicatie la masa de pranz, intr-un restaurant din Dorobanti, a trecut. Intr-un mod in care nu s-ar gandi apologetii din presa portocalie sau popularii europeni, este meritul lui Traian Basescu pentru aceasta schimbare. Presedintele avea la dispozitie, ca agenti ai puterii sale politice, doar spionii si procurorii. Pe care i-a si folosit, la capacitate maxima. Asa s-a ajuns la situatia in care guvernele se fac in Parlament si se desfac la DNA/Inalta Curte. Orice om de afaceri strans cu usa va da in gat ministrii, ca sa scape mai usor de la beci. Singura exceptie, Becali, face trei ani de puscarie, la zi, in timp ce demnitarii vinovati stau inchisi juma de an, la fara frecventa. Unde mai pui ca afaceristi cu care, vorba cantecului, ai mancat o paine, vin si te provoaca purtand tehnica asupra lor, in intelegere cu procurorul care te are pe lista neagr
