Romania se intoarce, din cauza politicienilor care alearga dupa voturi, de unde a plecat, in anii '90. Campania electorala este ca ciuma in acest moment. De cind am implinit 18 ani, am mers tintit la cabina de votare si am pus stampila pe cel pe care il consideram a fi solutia iesirii din eterna criza in care ne situam din 1990. De fapt, pina in 2005, am votat impotriva lui Iliescu, fara a avea convingerea, de pilda, ca Emil Constantinescu ar putea fi solutia asteptata. In 2000, la fel, am mers pe mina lui Mugur Isarescu, iar in al doilea tur de scrutin pur si simplu nu am putut alege. Cum sa dai votul tau ori lui Iliescu, ori lui Vadim Tudor? Am considerat ca este sub demnitatea mea si am anulat buletinul. Acum 5 ani, am votat chiar cu entuziasm cu Traian Basescu si, de ce sa nu recunosc, cu egal entuziasm impotriva lui Adrian Nastase. Sigur ca nu intereseaza pe nimeni optiunile mele politice; la o alta trista concluzie vreau sa ajung, inca de la inceput: de vreo 14 ani incoace, este pentru prima oara cind nu stiu ce sa fac. Mai bine spus, cind mi se pare ca nici unul dintre candidati nu este eligibil, frecventabil, demn de a ocupa inalta functie de presedinte al Romaniei. Ca cei care vor urma nu sint mai buni decit cei care au mai fost pe la Cotroceni. Urmarind la televizor si in presa scrisa campania electorala, am avut sentimentul unei jalnice confruntari permanente intre partide care nu arata pic de interes pentru soarta tarii, ci isi urmaresc, patimas, propriul interes. Mai trist este faptul ca se perinda prin fata alegatorilor aceleasi persoane care ne-au condus si pina acum si care, de fapt, ne-au adus in situatia dramatica in care ne aflam. Romania falimenteaza, daca nu a facut-o deja! E ca si cum cineva s-ar ineca si ar cere disperat ajutor, iar dintr-o barca, stind cu fundul gras pe colacul de salvare, folosindu-l ca pe un colac de WC, cei care i-au dat br