Expresia "clientul nostru, stăpînul nostru" nu mai e de mult la modă. Sau e folosită doar la nivel declarativ. "Clientul nostru, stăpînul nostru", îţi spune, zîmbind, chelnerul care vine să-ţi aducă ce-ai comandat. Dar cantitatea de băutură turnată în pahar nu e neapărat măsura exactă a respectului faţă de client. La bar - ca peste tot - se fură. Se fură clientul, patronul, statul, colegul de serviciu. Se fură metodic, se fură din principiu, se fură din obişnuinţă. "Profitul" din furat nu e cine ştie ce, important e să nu-ţi pierzi antrenamentul. Iată cîteva metode şi comentarii despre furtul de la bar, culese prin cîteva localuri din Bucureşti: * "Dacă e să pun tot timpul 50 de mililitri la fix, nici n-am cum, că n-am shut. În plus, şi clientul se îmbată mai repede, nu mai plăteşte..." "La fix pun: uite, am turnat 50. Nu-mi trebuie mie măsură - am învăţat să torn singur." "Nu e furt - eu aşa supravieţuiesc. Păi din salariu nu-mi ajunge - mai iau şi eu un pic de la cei care au." * "Cel mai simplu e la cocktail. Niciodată nu se prind clienţii. Nici n-au cum - mai ales la astea mai complicate. Păi, douăzeci de whisky, nişte campari, încă douăzeci de nu ştiu ce, plus Amaretto, plus suc de portocale, o lămîie, gheaţă... dacă lipseşte ceva din combinaţie, ce contează?" "Clientul e mulţumit, nu se prinde... zice că e bun şi cînd nu e ce crede el că e..." "La cocktail cel mai important e gheaţa: pui gheaţă din plin, la orice amestec de băuturi, ai făcut un cocktail bun. Şi-o lămîie!" "Dacă furi la cocktail, se merită: că treci pe bon un whisky şi de fapt îl bagi în buzunar." "Nu tre' să furi mult. Puţin, cu ţîrîita... şi la sfîrşitul zilei, vezi că ai în plus. Nici clienţii nu s-au prins, nici n-ai prea mult ca să dai explicaţii..." * "Dacă ceri o vodcă scumpă, eu tot ce vreau eu îţi dau. Şi tot pe aia scumpă o plăteşti, că zic că nici n-avem din cea ieftină. Te-ai