Nici n-am terminat bine de comentat articolul precedent despre pseudo-pledoariile pentru parlamentarism, ca tocmai cei care sustineau ideea cum ca “arhitectii” Constitutiei noastre au conceput o constructie in stil parlamentar, revin pe scena de teatru absurd a politicii romanesti pentru a arunca in aer esafodajul respectivei constructii. Scriam acolo ca o pretentie minimala pe care o am de la politicienii care se declara in favoarea unui regim parlamentar este ca acestia sa respecte deciziile Parlamentului. Al nostru tocmai a votat o “lege electorala” care mareste salariul profesorilor cu un procent care depaseste asteptarile sindicalistilor celor mai inversunati. Nu comentez aici legea si motivele care au dus la aceasta escalada a violentei atacurilor la buget, a facut-o Doc aici. Ma opresc doar la reactia guvernului la adoptarea ei. In speta, la cea a ministrului finantelor Vosganian, prezent din nou pe ecrane cu un numar foarte comic (aici il contrazic pe Doc, pe mine m-a amuzat). Speriat pe buna dreptate de perspectivele unei gauri negre in buget, dl. ministru Vosganian a lansat un SOS patetic catre… CSAT.

Cum sa intelegem arhitectura logica din capul unora care azi se declara pentru parlamentarism iar maine, cand Parlamentul voteaza o lege neplacuta, fac apel la Consiliul Suprem de Aparare a Tarii pentru a impiedica aplicarea ei ? Care trec cu seninatate de la regimul parlamentar modern si european la CSAT-ul cu adevarat “caucazian” condus de presedinte ?

Dupa CSAT, dl. Vosganian vrea sa se mai planga si la Curtea Constitutionala care ar urma sa se pronunte asupra unui … conflict intre institutiile statului. Stimate dle ministru, credeti-ma pe cuvant : intr-un regim parlamentar cat de cat democratic nu pot exista conflicte intre parlament si guvernul validat de acesta ! Cand intre majoritatea parlamentara si guvern exista un dezacord profu