Vedem imagini cu tineri care jefuiesc magazine. Dar ni se pare. De fapt, vedem tineri alienaţi de răutatea societăţii capitaliste, care se simt abandonaţi de guvern şi societate şi îşi manifestă astfel frustrarea îndreptăţită. Stai, dom’le, puţin, mai uită-te o dată: uite, golani care fură haine, derbedei care incendiază, uite, unu dă şuturi în uşa unei farmacii, apoi intră şi o devastează, pare-se că farmacia era de vină că nu băgase plasme TV. Nu, Sir, te înşeli, nu vezi ce ţi se pare că vezi, trebuie să vezi contextul: societatea capitalistă a fost crudă cu ei, guvernul conservator s-a pus pe austeritate bugetară, în aceşti tineri zbiară spiritul revoluţionar proletar, sînt dezmoşteniţii neoliberalismului. Dom’le, dar totuşi, dacă sînt aşa muritori de foame, nu mai bine jefuiau un fast-food, că plasma TV nu e chiar produs de primă necesitate. Sir, eşti un idiot porc de capitalist, lasă că vă dăm noi foc, băi, îmbuibaţilor!

DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă? Cam aşa s-a desfăşurat pe scurt discuţia din Marea Britanie între oamenii normali, cărora derbedeii le-au confiscat momentan oraşele, şi intelectualii radicali de stînga, care nu ar lăsa nelăudată nici o mizerie cu iz de revoluţie. Este un sentiment occidental al vinovăţiei istorice – generaţii de oameni care au trăit bine şi au fost apoi învăţaţi la universitate de către profesori „progresişti“ că poartă o vină atavică, că din vina lor alţii au trăit mereu rău, iar acum, dacă sînt jefuiţi şi umiliţi, e tot vina lor, şi-o merită. E greu de înţeles în România acest gen de sentiment, pentru că noi nu am apucat niciodată, de fapt, să trăim bine şi să ne simţim apoi vinovaţi, abia ce decolase şi creşterea economi