Oamenii civilizaţi din România s-au declarat oripilaţi de insultele adresate familiei lui Sergiu Nicolaescu pentru decizia acesteia de a incinera trupul regizorului. Nu ar fi fost firesc să auzim până acum şi scuzele Bisericii Ortodoxe, responsabilă în mare măsură pentru atitudinea mizerabilă de care a avut parte familia regizorului?

Dacă dăm la o parte agresivitatea gratuită, lipsa de cultură, de bun simţ şi de compasiune a oamenilor care i-au huiduit sâmbătă pe membrii familiei Nicolaescu în timp ce-l duceau pe regizor pe ultimul drum (chiar dacă acesta trecea prin crematoriu), rămân mesajele Bisericii, transmise în fiecare duminică, în toate parohiile de pe întreg cuprinsul ţării şi care acum au fost scuipate în faţa rudelor regizorului: incinerarea este necreştină, cei care o practică sunt păgâni, iar sufletul lor nu va ajunge în rai.

Repetate de sute de ani, aceste idei, ca şi multe altele similare, au prins rădăcini adânci în minţile şi inimile milioanelor de credincioşi ortodocşi din România. Foarte bine, am putea spune, este treaba fiecăruia în ce crede. Ar fi minunat dacă lucrurile ar fi atât de simple. Dar nu sunt.

Când trebuie propagi mesaje atât de importante, cum sunt cele legate de viaţa de apoi, în rândul unor mase neomogene de oameni cu nivel intelectual şi instruire atât de diverse, rolul predicatorului este foarte important. Este absolut obligatoriu ca ideile periculoase, ce pot fi folosite de oameni fără minte şi cultură ca adevărate ciomege cu care să fie sparte capetele „necredincioşilor", să fie dublate de apeluri, la fel de convingătoare, la toleranţă faţă de oamenii care nu împărtăşesc aceleaşi credinţe.

În câte din bisericile din România preoţii care slujesc sunt preocupaţi de păstrarea acestui echilibru? Cu siguranţă în foarte puţine, având în vedere manifestările de care am avut parte w