In lipsa unor tratamente adecvate, putem asista la o internationalizare a violentelor de tipul celor din Londra. Explozia de anarhie din Anglia i-a facut pe multi sa-si puna intrebari. Ce i-a minat pe huligani in "lupta"? Unii au pus revolta strazii pe seama saraciei. Dar printre protestatari se aflau si tineri din familii foarte sus situate pe scara sociala. Altii au dat vina pe emigranti, pe negri sau pe bandele de cartier. Si, evident, caci nu putea sa lipseasca, pe criza economica. S-au oferit o multime de explicatii, dar nici una nu a raspuns satisfacator temerilor din spatele intrebarilor. Cind nu exista revendicari, ci doar distrugeri, jaf, si un fel de frenezie dementa, totul devine nebulos. Mai istetI, probabil, citiva au sugerat ca pricinile violentelor de pe strazile Londrei, transferate mai apoi si in alte orase englezesti, trebuie cautate mai degraba in zona psihologiei decit in cea a sociologiei. O boala insidioasa ar corupe categorii tot mai largi de populatie. Un soi de nemultumire greu de definit il face pe individ sa nu mai accepte nici un fel de regula. Sa conteste orice fel de autoritate. Iar nemultumirea tinde sa se transforme in ura. Cazul norvegianului care si-a macelarit o groaza de conationali pare a da greutate unui astfel de punct de vedere. S-a supralicitat chiar, sustinindu-se ca lumea se indreapta rapid spre un nou razboi, ca spre un necesar debuseu. Cum omul nu se schimba, marile lui greseli se repeta invariabil. Faptul ca, recent, China - ale carei cheltuieli militare au ajuns uriase - a lansat la apa primul portavion a provocat ceva frisoane Occidentului. Potrivit opiniei unor experti (care nu si-au pastrat anonimatul), conflictul armat dintre cea mai mare putere actuala, SUA, si viitoarea cea mai mare putere mondiala a devenit doar o chestiune de timp. Dar prea putini au remarcat faptul ca in acest posibil razboi al secolului al XXI-