Acţiunea în forţă a guvernului împotriva universităţilor şi programelor de studii neacreditate vine prea târziu. Piaţa muncii este deja inundată de circa doua milioane de diplome pe care nimeni nu le poate separa în „adevărate”, adică acoperite de competenţe şi calificări şi simple bucăţi de carton, care nu acoperă nici costurile cu care au fost tipărite.
Să fie clar. Statul este responsabil, în ochii cetăţenilor, de calitatea şi legalitatea bunurilor si serviciilor aflate în piaţă. De la medicamente, produse alimentare, la servicii medicale şi educaţionale.
De fenomenul fabricilor de diplome statul este direct responsabil, pentru că n-a pus piciorul în prag, atunci când a fost cazul.
Şi cum s-o facă dacă, aşa cum mărturisea ex-ministrul Mihail Hardău, fabricile de diplome controlau Ministerul Educaţiei şi Parlamentul României.
Acum suntem pricopsiţi cu două milioane de diplome, cea mai mare parte fără valoare, cu costuri de bani si timp, din bugetul de stat şi bugetele familiilor.
Statul actionează acum reactiv, la semnalele pieţei, pentru că populaţia s-a trezit şi nu mai aruncă banii pe hârtii fără valoare.
Cele şase universităţi şi 183 de programe de studii pentru care nu se mai organizează admitere în 2013 ar fi trebuit demult închise.
Dar cine să le închidă, ARACIS, agenţia naţională de reglementare este într-un vădit conflict de interese, staff-ul său fiind constituit din reprezentanţii universităţilor, care ar fi trebuit să-şi dea singuri foc la valiză.
Închiderea lor acum vine şi ca o pedeapsă pentru cei care n-au „cotizat” la ARACIS cu sumele imense prevăzute de procesul de acreditare. Dacă ar fi plătit taxele cerute, probabil acum erau în continuare pe piaţă. 75% dintre universităţi, private sau de stat, care au înţeles că acreditarea costă, au acum un grad ridicat de încredere din partea ARACIS. Să vedem dac