Citind avalanşa de remarci şi comentarii care au urmat imediat după lanţul uman creat de manifestanţii care au clamat autonomie pentru ţinutul Secuilor, am încă o dată impresia că se ocoleşte intenţionat perceperea corectă a celor exprimate. Nu doar duminică, ci mai în toate ocaziile. Astfel, mulţi din cei care decid sau urmăresc cele ce se întâmplă se poartă ca şi cum autonomia ar fi un bau-bau. Un bau-bau extremist.

Este autonomia luată prizonier? Nu avem nevoie oare de o independenţă a ideii de autonomie?

Au fost aceleaşi reacţii şi în 2011, când la Bruxelles apărea reprezentanţa Ţinutului Secuiesc, şi între timp nu a apărut nicio altă reprezentanţă a vreunui ţinut românesc ...deci vă invit să citiţi şi să analizaţi ceea ce am scris pe atunci: "Trăim într-o Europă a regiunilor… "

In plină dezbatere asupra împărţirii sau nu a României în regiuni – conform cu o anumită realitate europeană – nu ar fi oare cazul să tranşăm odată pentru totdeauna între regionalism şi federalism ? Pentru Laszlo Tökes, vice-preşedinte al Parlamentului European, răspunsul este evident :

Prinţul Charles, care a achiziţionat numeroase proprietăţi în Ardeal, a afirmat recent că cel mai bun produs de export al României este Ardealul : ori Ţinutul Secuiesc este inima Ardealului. Nu este prima regiune română reprezentată la Bruxelles, sunt deja prezente alte două-trei regiuni…Scandalul generat de dechiderea reprezentanţei Ţinutului Secuiesc la Bruxelles este legat de faptul că este o regiune populată în majoritate cu maghiari. Este o regiune la fel de tradiţională ca şi Ţara Bârsei sau Ţara Moţilor. Naţionalismul post comunist intră iarăşi in actiune, dar această propagandă este şi de politică interioară, atacurile se îndreaptă tot atât de mult şi împotriva coaliţiei de la guvernare, împotriva preşedintelui Traian Basescu. (…)

Este evide