Momentul in care ma descarc de tot stresul de peste an si de toate toxinele acumulate intre timp este primul contact cu marea. Cind ajung dincolo de geamandura si vad doar linia orizontului stiu ca ma pot calma. Am primit, acum o saptamina, din partea unei reviste literare bucurestene, invitatia de a raspunde unui scurt si simpatic chestionar legat de eventualele planuri pentru vara asta. Evident, erau vizate eventualele proiecte scriitoricesti. Sincer, mi-a fost lene sa raspund prompt, apoi a inceput scandalul cu renovarea "vastului" meu apartament (reverente vecinilor pentru intelegere, si pe aceasta cale), asa ca nu am mai apucat sa onorez respectiva invitatie. Mai ales ca mi-ar fi fost foarte usor. Si, cum dupa o saptamina de salahorie (la propriu), imi vine greu sa mai gasesc un subiect istet pentru articolul de fata, ma folosesc de acest pretext si incerc sa scriu cam ce o sa fac in vacanta. Va avertizez de la bun inceput ca tot ce indrug in rindurile de fata se vrea un elogiu al lenei. Prin urmare, vara asta am de gind sa lenevesc. Sa ies din priza. De citiva ani imi fac programul in functie de tot felul termene-limita, de promisiuni facute, de rubrici fixe etc. De data asta, gata, mi-am spus, chiar imi iau vacanta. Si lenevesc... Ce inseamna pentru mine lene? Foarte simplu: sa ma eliberez de orice obligatii, de orice constringere si sa fac ce ma taie capul. Acum fac o baie de romane cavaleresti, de pilda. Reiau, cu reale delicii, romanele mesei rotunde, pe cele ale lui Chrétien de Troyes, ma intorc la Sir Gawain si la Cavalerul verde si ma bucur pentru fiecare dusman zdrobit cu aplombul specific, dar mai ales pentru fiecare domnita cucerita, in stilul epocii, doar prin puterea prestigiului, de acesti bravi masculi crescuti in cultul unor valori azi pierdute. Cu putin timp in urma mi-am provocat o foarte placuta reintilnire cu mai vechiul meu prieten, bravul s