Punctul critic Oare facultatea trebuie sa alfabetizeze studentul sau sa-l specializeze? Si oare cit de jos vom fi nevoiti sa coborim stacheta, pentru a ne pastra studentii? Si, mai ingrijorator decit atit, oare ce fel de studenti ne vor trimite acestia, cind vor fi profesori? Scriu acest articol intr-un moment nu tocmai fericit care face parte din profesia mea: ma aflu in plina sesiune. Este perioada in care sint nevoit sa corectez zeci, sute de lucrari, sa trag linie si sa verific ce au inteles studentii mei care, timp de 14 saptamini, au frecventat cursurile, au bifat si seminariile, au parcurs, chipurile, si ceva bibliografie, iar acum nu mai au de facut decit sa consume si simpla formalitate a examenului scris. Stop, stop, cred ca ma hazardez... Asa era pe vremea mea. Poate doar partea cu frecventa ar trebui amendata, dar restul da, asa era. Dupa ce citeam tot ce era de citit, plus destule carti in plus, dupa ce imi sedimentam totul parcurgind bibliografia critica, aruncam, in fuga, un ochi neatent si peste cursuri, iar examenul propriu-zis nu mi se mai parea decit o plictisitoare proba care nu avea cum sa ma sperie. Ca doar stiam. Asa ni se parea cinstit: daca vroiam nota mare, trebuia sa oferim ceva in schimb. Cum e acum? Intrebarile cele mai frecvente ale studentilor la ultimul curs sint: „Cam ce ne dati la examen?" si „Noi dupa ce invatam?". Le spun ca e vorba de literatura, ca nu se pune problema de a invata ceva pe de rost, ci in primul rind de a citi. Ce iese ma descurajeaza intotdeauna. Cu rare si, de aceea, pretioase exceptii, studentii din ultimii 5-6 ani sint tufa de Venetia. Am incercat sa imi dau seama de ce. Ca doar nu o depinde IQ-ul de incalzirea globala. Dar sa vedem care sint cazurile, inainte de a raspunde. Exista studenti, foarte multi, ingrijorator de multi, tinind cont ca discut despre o Facultate de Litere, care nu au obiceiul de a citi. Fa