Naţional Arena pare neterminat pentru standardele anului 2011: igrasie, betoane nefinisate, scaune incomode.
După 51 de zile de la inaugurare şi 7 meciuri jucate pe noua arenă, Gsp inventariază lipsurile unui stadion în care s-au investit 234 de milioane de euro
De oriunde te apropii, construcţia e impozantă: un Colosseum cu 55.200 de locuri, aruncat în traficul Bucureştiului. Aleile incintei sînt largi, luminate excelent, au loc lejer grupuri de cincizeci de suporteri. Ce-i drept, unii se mai plîng că nu există bănci pe care să te aşezi în curtea uriaşă, unde verdeaţa şi betonul sînt dispuse după o măsură nemţească.
Dar colosul luminează copleşitor, şi ai venit pentru fotbal. Paranteză: singurul sport care îşi poate disputa evenimentele aici. Mai faci cîţiva paşi şi apar primele hibe. Nu, nu ai ochi de soacră, pur şi simplu n-ai cum să nu vezi: scările către porţile de acces sînt din beton, nefinisate. Iar coloanele ample care înfăşoară exteriorul arenei, tot din beton. Tot nefinisate. Repeţi cuvîntul de cîteva ori: ne-fi-ni-sat. O să-l înveţi bine!
"Orice analiză a României contemporane (sau eterne?) se blochează, la un moment dat, în paradoxuri. Inventarul lor pare infinit. În rezumat, s-ar spune că ori avem evoluţii interminabile, care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifică prin nici o evoluţie. Ori drum fără ţintă, ori ţintă fără drum. Creşterea organică, cu rezultat conştient şi previzibil, continuitatea, consecvenţa, organizarea, tenacitatea - iată virtuţile care ne lipsesc. Dar ne descurcăm noi şi fără..."
Andrei Pleşu, Paradoxuri româneşti, 2009
119 milioane de euro era costul iniţial al Naţional Arena, ajungînd, prin 4 acte adiţionale, la 234 milioane de euro
Dincolo de antreurile scumpe din zona VIP-urilor, înşirate la meciuri, arena ri