Am aşteptat destul de mult – cred eu – apariţia în peisajul expoziţional românesc a unei galerii de artă multimedia. Meritam, noi, românii, o astfel de sală de expunere, câtă vreme în domeniile artei non-formale ori în cele ale artei inovatoare, “avangardiste” (în sensul mult mai larg al expresiei) ne-am adus adeseori obolul de gând şi de creaţie. De aceea am salutat, odată cu venirea iernii, reinaugurarea galeriei GALATECA (la parterul Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I”, intrarea din strada C.A. Rosetti), sub umbrela generoasă a unor proiecte private deschise spre arta viitorului... Plecând de la carte (proximitatea bibliotecii - !) s-a ajuns la “C’Arte”, adică de la cuvântul tipărit la comunicarea multimedia, dar o comunicare îmbrăcată în artele (şi ştiinţele) frumosului!
Pentru început, surpriza – splendidă, pentru toate vârstele de “privitori” – o constituie expoziţia primită în dar de Moş Nicolae, care tratează subiectul atât de complex al benzilor desenate, parcurgând o istorie de 90 de ani a acestui segment al artei grafice, în România. Vernisajul a atras zeci de iubitori ai domeniului, iar în săptămâna ce a urmat, alte câteva sute au trecut pragul galeriei pentru a se “înfrupta” (deşi era vreme de post) din bucuria pe care o aduc întotdeauna benzile desenate şi comicsurile. Privind coperta primului număr din “Luminiţa”, revista preşcolarilor şi şcolarilor mici de odinioară, mi-am amintit şi eu cu câtă plăcere o citeam (după ce am descoperit o colecţie întreagă în podul bunicii), dar n-am putut să nu remarc, în etalarea expoziţiei, şi grafica de tip japonez, manga şi otaku – şi cu mâna pe inimă vă spun că mi-a trezit acelaşi interes ca şi desenele artiştilor japonezi, pe care le-am văzut în patria lor, în arhipelagul nipon.
Această primă expoziţie de la Galateca – organizată împreună cu Muzeul Benzii Desenate (una dintre acele i
