Titus Ceia "L-am observat cu atentie pe generalul Salan; cand a aparut limuzina Presedintelui, nici macar n-a clipit. Abia apoi, pe parcursul celor 20 de minute ale discursului, obrazul generalului a devenit vinetiu, s-a schimonosit, ochii i s-au micsorat reptilian. Parea ca ura ii tasneste prin fiecare por" - Alain Decaux: "Dosarul algerian"
Pentru Traian Basescu, vizita a fost identica unei partide de sah castigate abil. A stiut ca victoria ii apartine din momentul cand, terminandu-si discursul, a plecat nefluierat.
Pe de alta parte, cine sa-l fluiere? Geoana, cu siguranta nu. De mult nu mai primise bietul Geoana ditamai mana de ajutor in conditiile in care scaunul i se hatana de mama focului ba pentru referendumul din mai, ba pentru montiunea de daunazi, ba pentru plasa luata de la guvernul lui Calin. Joi, Geoana s-a simtit bine, mai ceva ca la vizita medicala de dinaintea serviciului militar. Ce sentiment de beatitudine, cata oxigenare pulmonara i-a adus clipa in care, cu senioriala magnanimitate, i-a luat apararea si s-a solidarizat cu ex-presedintele de partid si de stat!
Alta varianta: sa vina fluieraturile de la auditoriu.
N-a fost cazul.
Auditoriul era gata impartit, unanimitatea sfidarii oaspetelui era exclusa. Prea multe polite de platit in interior ca sa mai fie cazul de unanimitate. Mai tarziu, dupa ce Traian Basescu a plecat, au inceput sa se auda si cateva voci clamand indignarea. Doar una dintre ele, vocea lui Ion Iliescu, a avut acele accente de manie proletara care sa-i confirme cu adevarat enervarea dusa la maximum. Problema este ca, aici, fostul presedinte a facut o greseala strategica puerila. De parca n-ar fi fost suficient ca Basescu pomenise de 13-15 iunie, Ion Iliescu a apelat si el la rememorarea mineriadei, incriminand partea din discursul lui Traian care-l deranjase cel mai mult. O
