Încheierea vechiului an şi întâmpinarea noului an este un moment cu o simbolistică aparte, marcată şi de vrânceni, în special de cei din Vrancea arhaică, prin numeroase datini şi obiceiuri populare păstrate din străbuni. Vrancea este o zonă etnofolclorică în care se mai păstrează încă tradiţii ancestrale, pline de culoare. Cel mai cunoscut obicei de Anul Nou este pluguşorul sau plugul, în varianta mai complexă. Dansul cu măşti de la Nereju şi Păuneşti, capra, ursul sunt alte expresii ale bucuriei vrâncenilor la păşirea în noul an. Pe 1 ianuarie, cete de copii merg cu sorcova şi semănatul în casele gospodarilor, pentru a prevesti un an îmbelşugat.
În multe zone din judeţ, în special la munte, în Ajunul Anului Nou, copiii merg cu pluguşorul, îmbrăcaţi în costume tradiţionale. Obiceiul se mai păstrează pe la Nistoreşti, Nereju, Păuleşti, Năruja, Spulber, Paltin, Vintileasca. ”Din cele mai străvechi timpuri, românii au întâmpinat cu mare bucurie sărbătorile de iarnă, pornind de la Naşterea Pruncului Sfânt, învăluită în cântări de o frumuseţe rară. Colindele sunt purtate din generaţie în generaţie, pe uliţele satului, la casele gospodarilor, de cete de colindători, care aduc laudă şi mulţumire Celui de Sus şi gazdelor”, ne-a spus Maria Murgoci, directorul Ansamblului Folcloric ”Ţara Vrancei”, un viu păstrător al datinilor vrânceneşti.
Plugul şi Pluguşorul
Pluguşorul este specific Anului Nou. Obicei agrar, cu adânci rădăcini în spiritualitatea românească, pluguşorul este o frumoasă colindă, cu bogate semnificaţii: despre munca depusă pentru obţinerea pâinii, dorinţa de a obţine roade bogate în noul an. Plugul, ornat cu hârtie colorată, panglici, şervete, flori, pe care se punea, eventual, şi un brad, era o prezenţă nelipsită. Acum este mai mult un simbol.
Pluguşorul se recită din casă-n casă în Ajunul Anului Nou, seara sau