In urma cu multi ani, directorul din Romania al unei celebre companii multinationale (din acelea cu adevarat globale) a avut o disputa cu unii de la Casa di David, care i-au spus, sec, ca daca mai calca pe acolo ii rup picioarele. I-au spus in romaneste, insa i-a tradus fata cu care era. Omul a ramas atat de socat dupa aceasta intamplare, incat a doua zi, cand a ajuns la birou, primul lucru pe care l-a facut a fost sa dea un comunicat in toata firma ca nimanui nu i se va mai accepta un decont adus de la acest restaurant.

Unii au crezut chiar ca intelegeau de pe fata lui ca daca va mai auzi vreodata ca un angajat al companiei sale se duce la Casa di David, acest lucru va fi considerat o problema personala intre el si acel angajat.

Mult timp dupa aceea a ramas obsedat de acest subiect si povestea ce i s-a intamplat ori de cate ori avea ocazia si oricui era dispus sa-l asculte. Cand i-a venit succesorul la postul din Romania (tot un strain), primul lucru pe care l-a auzit nu a fost despre piata sau despre companie, ci despre Casa di David.

Circula multe astfel de « horror stories » legate de restaurantele din Bucuresti, inclusiv de Casa di David, insa pe aceasta o am direct de la sursa. Nu m-a mirat foarte tare, pentru ca stiu ca atunci cand te ameteste succesul, tentatia de a deveni arogant si agresiv e foarte mare. Am avut si eu, personal, experiente asemanatoare la diverse restaurante, si nu dintre cele mici.

Despre cateva (Jaristea, Balthazar) am si scris in aceasta rubrica. Din solidaritate cu acel om pentru care Casa di David a devenit o adevarata obsesie, nu m-am mai dus nici eu acolo ani de zile, desi multi spuneau (si inca o spun) ca mancarea e foarte buna. Nu m-as mai fi dus oricum, pentru ca m-au indispus teribil cativa chelneri. Mai ales unul dintre ei, care isi afisa cu mandra superioritate aerul de interlop. Ma pricep la oam