Dacă i s-ar da şansa să se fi născut înaintea unui mare prozator rus, ar scrie epopeea „Pe Someşul limpede”, inspirată de grănicerii năsăudeni George Dâncu  poate fi văzut des pe la Bistriţa, purtând un tricou negru imprimat cu o parafrază după dictonul latin „sic et nunc” (aici şi acum): „RUNC ET NUNC”. Adică „runc şi amu´ cum ar  zice oamenii din Runcu Salvei, satul natal al lui Dâncu. Acolo şi atunci, în copilăria lui, împărţea corespondeţa pe uliţele satului, un gest prin care se revanşa faţă de poştaşul satului, Ion Pinti, care îi făcea abonamente gratuite la „Luminiţa”, „Cutezătorii” şi alte gazete.

În Runc s-a făcut om

Mama sa a rămas văduvă când el avea doar  nouă ani, dar a făcut din el om. „Mama este o ţărancă simplă, de mare caracter şi foarte puternică.  Ea a muncit şi m-a făcut pe mine om”, spune George. Poştaşul din Runc, tâmplarul Vasile Sasu şi poetul „oficial” al satului, Vasile Dâncu, oameni familiarizaţi cu marea literatură a lumii,  l-au înzestrat cu tot ce trebuie pentru un om care să fie şi scriitor. „De la ei am învăţat bunul simţ ca luptă şi simplitatea în poezie. Contactul cu bibliotecile ţăranilor din sat a fost unul marcant pentru mine. De acolo împrumutam cărţi şi citeam în timp ce păşteam mieii pe dealurile Runcului. Şi iarna, bând ţuică fiartă cu aceşti «ţărani-academicieni», citeam şi reciteam din Villon şi Esenin”, îşi aminteşte el. Dacă ar avea şansa să se fi născut înaintea prozatorului rus Şolohov, care a scris „Donul liniştit”, ar produce o epopee în versuri, numită „Pe Someşul limpede”. „Eroi principali ar fi grănicerii năsăudeni şi  acolo ar fi toată tragedia lor de a fi fost carne de tun pentru marile împărăţii ”, spune Dâncu.

Vrea să facă din „Eikon” un brand bistriţean

În 2003 a publicat primul volum de poezie, intitulat „Biografia secretă”, pentru care a primit premi