Generalul, adevăratul general, e în arenă. Sclav, gladiator, îşi aduce ultima jertfă pentru răsăritul de mâine.
Oricât de multă speranţă şi putere ai în tine, fără general nu vei reuşi. Marile bătălii nu sunt duse pentru ca tu să vezi răsăritul de mâine. Ci pentru cei care lupţi. Cei de acasă. Pentru asta ai nevoie de un general.
El e cel care îi poate ţine pe toţi împreună, în jurul lui. E cel care, înaintea confruntării, după ce le-a cerut zeilor putere pentru oamenii săi, prin fiecare vorbă rostită îţi injectează în suflet şi în minte dorinţa de libertate. Şi credinţa în victorie. E fiinţa în care Divinitatea a pus cu un strop mai mult. E omul care, indiferent în ce poziţie ar fi, de sclav ori de rege, respiră onoare, emană încredere, impune respect.
Lumea noastră e plină de generali şi regi. Mulţi, însă, au coroanele puse invers. Şi mai mulţi, sub cămaşa de luptă, au ascuns costumul colorat de bufon. Nu au ştiinţa de a conduce, dar stăpânesc la perfecţie arta tiraniei. Frustraţi până în măduva oaselor, judecă şi trec totul prin ei doar după principiul banului şi al umilirii celor pe care au ajuns să îi conducă. La primul sunet de corn al bătăliei, se retrage în spatele liniilor, tremurând. Îi împinge pe ceilalţi în faţă. La victorie, e primul. Împopoţonat în haine penibile, îşi urlă meritele. Aruncă pâini în stânga şi în dreapta. Promite cele mai tari spectacole de circ. E as în minciună, înşeală de dragul înşelăciunii. Îţi zâmbeşte în faţă iar la spate pregăteşte pumnalul înmuiat în venin. În jurul lui mişună locotenenţii cu inimi de câine, urlând a pustiu. Aşteaptă să se înfrupte din stârvuri.
Generalul, adevăratul general, e în arenă. Sclav, gladiator, îşi aduce ultima jertfă pentru răsăritul de mâine. În aplauzele frenetice ale tribunelor ce molfăie bucata de pâine aruncată de bufonul mascat în haine de rege.
Ştiu