A fost odată... A fost o lume care trăia pentru a muri şi a renaşte. Işi lua cu ea trupul infăşurat in făşii de pănză, sufletul şi inima să le pună pe balanţa zeiţei care-i hotăra soarta. Işi construia scări care să o ducă la cer şi işi aşeza averea in morminte. O lume scrijelită pe pereţi de temple a fost dezgropată de sub nisipuri. Musteşte de taine şi susură a blesteme...
A fost odată... A fost o lume care trăia pentru a muri şi a renaşte. Işi lua cu ea trupul infăşurat in făşii de pănză, sufletul şi inima să le pună pe balanţa zeiţei care-i hotăra soarta. Işi construia scări care să o ducă la cer şi işi aşeza averea in morminte. O lume scrijelită pe pereţi de temple a fost dezgropată de sub nisipuri. Musteşte de taine şi susură a blesteme...
Printre palmieri imprăştiaţi in vecinătatea caselor de paiantă aliniate de-a lungul asfaltului, măgari stau tolăniţi la soare ca focile pe plajă. Deşertul cu care ne obişnuisem de căteva ore de-o parte şi de alta a şoselei incepe să se estompeze. Mergem spre tărămul templelor, in legendara Teba, "oraşul celor o sută de porţi", Luxorul de azi.
Localnici cu turbane şi galabii tradiţionale lăncezesc pe bordurile din faţa moscheilor şi aşteaptă ora de rugăciune. Dintre cei peste 70 de milioane de locuitori ai Egiptului, 90% sunt musulmani. Ca toţi musulmanii, ei se roagă musai de cinci ori pe zi, de cele mai multe ori pe unde apucă. Cănd bate ceasul la ora rugăciunii, străzile se inundă de incantaţii tănguite prin megafoane şi tot bazarul ingenunchează cu faţa la Mecca. Pe fundalul sonor cadenţat, in acelaşi ritm cu apele leneşe ale Nilului, care se scurg o dată cu şoseaua, un soare ucigător vlăguieşte oameni, sfincşi, coloşi şi pietre deopotrivă. Templul din Luxor ni se dezveleşte sub priviri ca o amuletă prinsă pe braţul fluviului care leagănă de-o veşnicie destinul Egiptului.
@N_