- Diverse - nr. 173 / 5 Septembrie, 2007 In urma cu multi ani, visam sa pot vizita un loc mai aparte, unde, pe carari de munte, pentru ca nu si-a putut vedea visul implinit, isi purta dorul haladuind prin codrii pustii si isi canta dorul din fluierul de care nu s-a despartit niciodata - Avram lancu. Este vorba de acel mirific colt al muntilor nostri, care este Tara Motilor. Aflandu-ma in Muntii Apuseni, n-am pierdut prilejul sa vizitez cel mai important obiectiv istoric al locului - Casa memoriala "Avram Iancu" care m-a uimit prin dragostea ce o poarta localnicii "Craisoruiui". Cu evlavie, ca intr-un templu unde se aud doar versurile "Iancule, scoala-te, fii treaz / Iancu nu se trezea, cucul tot canta, / Iancule, scoala-te ca vin dusmanii / Iara vreau sa te omoare". Am pasit pragul casei in care a vazut lumina zilei acest brav barbat, unde ii sunt pastrate obiecte care i-au apartinut, unde am remarcat cele doua sabii si doua ghioage cu care a luptat si unde fiecare colt miroase a istorie. Continuandu-mi drumul, mai fac un pas si intru in muzeul care poarta numele bravului erou, intampinati fiind de doamna profesoara Viorica Trifut, custodele muzeului, de la care am primit toate lamuririle solicitate, apoi am putut vedea inegalabilele documente, din punct de vedere istoric, legate de viata si activitatea motului-erou, asezate intr-o anumita ordine: "Avram Iancu, in memoria vremurilor", "Precursorii", "Avram Iancu in anii de studii", "Anul revolutionar 1848 in Tara Romaneasca", "Cetatea din munti", "Prefecti", "Tribuni si glotasi", "Colaborarea revolutionarilor din Tarile Romane", "Dupa revolutie", "1872", "In memoriam", "Avram Iancu in memoria urmasilor" etc. Dupa cateva ore de cercetare atenta a documentelor din muzeu, prilej cu care mi-am imbogatit bagajul de cunostinte in domeniu, am parasit "templul" in dorinta de a ma intalni cu localnicii de la care sa mai aflu