Anul acesta, Sfinţii 40 de mucenici de la Sevastia prăznuiţi pe 8 martie, deoarece, 9 martie, data lor tradiţională, cade în Sâmbăta Lăsatului Sec de carne. Rânduiala tipiconală a Bisericii Ortodoxe stabileşte ca, în acest caz, slujba de pomenire a martirilor de la Sevastia să se facă cu o zi înainte, cu excepţia bisericilor care au hramul Sfinţilor 40 de mucenici.

Cum, în popor, este uneori mai populară butada despre cele 40 de pahare, decât adevărul istoric din spatele lor, este potrivit să amintim istoria cutremurătoare a celor 40 de bărbaţi curajoşi, morţi pentru credinţa lor acum 1700 de ani.

În timpul împăratului roman Licinius (308-324), prigoana împotriva creştinilor devenise cumplită. Cetatea Sevastiei, din Armenia, era condusă de un comandant pe nume Agricola.

În oastea romană, cantonată în Capadocia, se aflau patruzeci de ofiţeri viteji, căliţi în numeroase războaie, care mărturiseau credinţa în Iisus Hristos.

Securitatea veghează ca supuşii să gândească corect

Prigoana anticreştină era dublată în acea perioadă, de o atentă supraveghere a supuşilor, pentru a nu se îndepărta de la credinţa oficială obligatorie, cea în zeităţile romane.

Aşa se face că cei 40 de ofiţeri creştini sunt turnaţi la Agricola. Aduşi în faţa comandantului, acesta, preţuindu-i mult ca ostaşi, a încercat să-i ia cu binişorul spre a-i întoarce la religia oficială.

Răspunsul Celor 40 este neverosimil prin curajul lui: nu numai că nu acceptă să-şi trădeze credinţa, dar nici măcar nu încearcă să amâne, să tergiverseze, să negocieze.

“Dacă pentru împăratul cel pămîntesc ne-am luptat în războaie şi am biruit pe vrăjmaşi, precum singur mărturiseşti, ticălosule, cu atât mai vârtos ne vom nevoi pentru Împăratul cel fără de moarte şi vom birui a ta răutate şi al tău vicleşug", au zis ofiţerii.

În faţa unei asemenea determinări, comandant