DUMITRU RUCAREANU O misterioasa stralucire descoperi in ochii acestui actor cand retraieste anii studentiei...
Cu un aer de aristocrat desavarsit sunt apostrofata de Dumitru Rucareanu ca am intarziat la intalnire. Avea dreptate, dar se mai circula acum la fel ca odinioara?! "Despre Promotia de Aur, sigur... Ce vrei sa stii?", ma intreaba, iar copilul din mine si-a asezat pumnii sub barbie si a ascultat fara sa se miste mult timp vocea inconfundabila a marelui actor. "Dirijor de muzica simfonica, asta am vrut sa ma fac. Am intrat la teatru cu o poezie scurta. Comisia voia sa vada talentul brut, pentru ca de aceea intri in facultate, ca sa fii slefuit. Nu vii tu format de actorul cutare, cu intonatiile lui. Vii aici si te facem noi, daca avem material, daca nu, asta e... In afara de Albulescu, bucurestean get-beget, restul eram baieti mai primitivi. Curati, sinceri, am avut niste profesori care ne-au invatat ca o cladire nu poate sa inceapa cu acoperisul, trebuie sa aiba niste baze. Cum a fost aceasta perioada de studentie?! Superba. Superba, vorbind din suflet...
CORIGENTI. Eram mai tot timpul corigenti. La limba rusa, la istorie⦠Cursul de la care nu lipseam niciodata era Istoria teatrului universal, unde profesor era Vianu. Un profesor pe care-l recomand tuturor pedagogilor. El, ca sa vorbeasca despre Ofelia, spunea: «Undeva, pe un deal, intr-un castel, era ceata multa... O clima ciudata, oamenii se imbracau gros». Noi ne spuneam: Ce vrea asta, ba?... Pe acolo era si o fata, modesta. Adica el colora viitorul subiect cu niste imagini care ne prindeau si ne bagau intr-o anumita atmosfera. Afara de parinti si de sotie, nu vorbesc de aventuri, nu cred sa fi iubit ceva mai mult decat pe colegii mei... Cu care am impartit si bune, si rele. Relele, daca le luam din punct de vedere material, nu le simteam"...
"Am jucat Oscar Wilde, Bunbury... Eram lorz
