„Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Spiritul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Isus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor” (Mt.1,20-21).

Iubiţi credincioşi, cuvioase persoane consacrate, fii şi fiice ale Bisericii noastre, vă salut cu bucurie pe fiecare dintre dumneavoastră în această frumoasă şi aşteptată sărbătoare a Naşterii Domnului. Aş dori să vă colind pe fiecare în parte şi să mă alătur cetelor de colindători care vestesc naşterea lui Isus, însă o pot face doar cu gândul, însoţindu-vă pe toţi cu dorinţa de bine şi de asemenea prin intermediul acestei scrisori.

Am parcurs cu toţii încă un an calendaristic în care s-au împletit ca într-o cunună, bucurii şi împliniri, cu aşteptări şi poate dezamăgiri, cu muncă şi sârguinţă pentru ceea ce fiecare îşi doreşte. Astăzi în Sărbătoarea Naşterii Domnului suntem chemaţi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru darul cel mare al naşterii Fiului Său, care din dragoste pentru noi vine înspre noi căutând inimile noastre, pentru a petrece şi împleti veşnicia Sa cu timpul istoric al vieţii noastre. Această întâlnire tainică, dar atât de reală dă naştere şi se constituie într-un izvor din care curge credinţa şi apoi irigă viaţa fiecărui om cu apa speranţei şi cu bucuria sensului vieţii orientat spre veşnicie.

În acest an ne îndreptăm atenţia asupra evenimentelor narate de sfântul evanghelist Matei, oprindu-ne o clipă în meditaţie pentru a aprofunda figura magilor călători, care îşi urmează steaua lor din dorinţa de a-l afla pe Regele nou născut. Logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Spiritul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns” (Mt.1,18-19). De câte gânduri şi preocupări are parte omul în dorinţa