L-a întâlnit prima oară pe Joseph Ratzinger în 1971, la Regensburg. Viitorul papă era pe atunci prorector al Univeristăţii, profesor de Dogmatică. Angelo Scola (care obţinuse, nu de mult, summa cum laude, un doctorat în Toma d'Aquino) s-a numărat printre cei câţiva teologi pe care Ratzinger i-a invitat la un restaurant de pe malul Dunării. Era un amfitrion elegant şi degajat, care – înainte de a intra în subiectul care îi preocupa pe toţi: o revistă de teologie, care să reunească mari gânditori ai creştinismului (Urs von Balthasar , Henri de Lubac)– a deschis meniul şi le-a explicat oaspeţilor bucătăria bavareză, s-a lansat în comparaţii cu bucătăria lombardă, a comandat apoi o mulţime de bunătăţi. Când a închis meniul, i-a şoptit chelnerului: „Mie, ca de obicei”. Angelo Scola mărturiseşte că - după strălucitul excurs de gurmet - era foarte curios cu ce va fi servit profesorul Ratzinger. Avea să afle curând că sintagma „ca de obicei” ascundea o bucată de pâine şi o limonadă. „Eu mă întorc la studiu”, le-a explicat Ratzinger celor prezenţi, „voi trebuie să fiţi întremaţi pentru călătorie”.
O prietenie caldă, de peste patru decenii, ca între doi oameni de carte, îi leagă pe cardinalul Angelo Scola de Papa Benedict al XVI-lea. Profesor de antropologie creştină (autor, între altele, al câtorva studii de bioetică), Angelo Scola a fost Rector Magnificus al Universităţii Pontificale Laterane, apoi patriarh al Veneţiei, iar în 2011 a fost consacrat de Suveranul Pontif - împotriva voinţei multora, inclusiv a Secretarului de Stat (premierului) Tarcisio Bertone - arhiepiscop de Milano, cea mai importantă dieceză catolică din Europa. Este astăzi primul favorit la Scaunul Sfântului Petru, mai ales pentru că la Vatican se ştie că e succesorul dorit de Papă.
Dintre cei 117 cardinali electori din Conclav, 60 sunt europeni (29 italieni), 21 latino-americani, 14 nord
