Aşezat pe o colină din Parcul Tineretului, Crematoriul “Cenuşa” e poate cel mai sinistru loc din Bucureşti. Holurile întunecoase şi strâmte, miile de urne de care te poţi împiedica şi mirosul de mucegai îl fac greu de suportat. Crematoriul e închis din 2003 pentru că... nu mai e loc nici măcar pentru o urnă.Clădirea principală, desprinsă parcă dintr-un film de groază, a adăpostit, până la închiderea crematoriului, în 20 Aşezat pe o colină din Parcul Tineretului, Crematoriul “Cenuşa” e poate cel mai sinistru loc din Bucureşti. Holurile întunecoase şi strâmte, miile de urne de care te poţi împiedica şi mirosul de mucegai îl fac greu de suportat. Crematoriul e închis din 2003 pentru că... nu mai e loc nici măcar pentru o urnă.Clădirea principală, desprinsă parcă dintr-un film de groază, a adăpostit, până la închiderea crematoriului, în 20
Aşezat pe o colină din Parcul Tineretului, Crematoriul “Cenuşa” e poate cel mai sinistru loc din Bucureşti. Holurile întunecoase şi strâmte, miile de urne de care te poţi împiedica şi mirosul de mucegai îl fac greu de suportat. Crematoriul e închis din 2003 pentru că... nu mai e loc nici măcar pentru o urnă.
Clădirea principală, desprinsă parcă dintr-un film de groază, a adăpostit, până la închiderea crematoriului, în 2003, cuptoarele ce transformau în pulbere zeci de persoane în fiecare an. Parterul, fosta capelă a clădirii, este acum “ocupat” de sute de “militanţi ai mişcării muncitoreşti”, crema partidului comunist. Urnele tovarăşilor stau cu fotografiile îndreptate către catafalcul ce ocupă centrul sălii, amintind parcă de congresele partidului. Paradoxal, în acelaşi loc există şi o placă comemorativă, în onoarea celor 43 de victime ale Revoluţiei de la Timişoara, incinerate la “Cenuşa”. La etaj, în “sălile evreilor”, cum le spun îngrijitorii, sunt cei mai vechi ocupanţi ai crematoriului. Câteva zeci de
