Dezvoltarea inteligenţei emoţionale este cel mai mare avantaj pe care-l poate avea o persoană care foloseşte educaţia nonformală, care pune accent pe abilităţile de viaţă şi pe găsirea de soluţii. Asta îi va duce pe tineri din sistemul clasic de învăţământ - în care accentul cade pe IQ - într-unul actual. De acest lucru este convinsă Irina Gruia, psihoterapeut şi trainer în cadrul Asociaţiei Dezvoltare şi Psihoterapie prin Acţiune, unde aproximativ 400 de tineri participă anual la ateliere de dezvoltare personală. „În momentul în care termină 12 clase, tinerii care participă la activităţi nonformale au o altă atitudine faţă de viaţă - chiar dacă au şapte pe linie la română şi la matematică, ei ştiu să se orienteze în viaţă, ştiu să îşi găsească un job, să facă faţă unor situaţii de blocaj sau să-şi gestioneze emoţiile negative.” La gestionarea emoţiilor se referă un proiect care i-a plăcut Irinei, numit „Un centimetru pentru viaţă”, care urmărea ca elevii de-a X-a şi a XI-a - „generaţia care şi-a luat carnetul sau urmează” - să înţeleagă că atât siguranţa şoferilor cât şi a pietonilor depinde de prudenţa pe şosele. „Un centimetru apăsat în plus sau în minus pe pedala de acceleraţie poate fi diferenţa dintre viaţă şi moarte”. Am prezentat nişte filmuleţe şi am făcut mici psihodrame: nişte mese micuţe cu simulări de accidente, cu impactul pe care-l poate avea un accident asupra unei persoane şi a mediului în care el trăieşte”, spune Irina. „A fost o schimbare de mentalitate - nu se poate verifica şi nu e cuantificabilă, spre deosebire de educaţia formală, în care cuantificabil presupune <<80% promovaţi >>”. Irina avea un profesor în liceu care îi învăţa că <>. Un copil educat într-un cadru nonformal îşi va lua ce are el nevoie, în funcţie de tipul lui de inteligenţă. „Te ajută să-ţi exploatezi la max