O bistriţeanca a scris un studiu despre prostituţia în perioada interbelică. Florina Pop, a tânără a bistriţeancă a realizat o lucrare despre prostituţia interbelică din Bistriţa – o meserie legală, privită fără indignare şi practicată cu decenţă Prostituatele interbelice nu aveau nimic de a face cu „centuristele” săltate de jandarmi , amendate, silite să presteze în folosul comunităţii şi privite cu dezgust sau indignare. Aveau un cod de conduită, munceau cu acte în regulă, erau în permanenţă supravegheate medical şi prezenţa lor era un lucru cât se poate de firesc în peisajul urban.

La aceste concluzii a ajuns o tânără bistriţeancă, Florina Pop, care a realizat, în 2008, un studiu pe această temă. A consultat mai multe documente de arhivă şi a luat interviuri până să afle cum erau privite şi care era conduita prostituatelor de pe vremuri, la Bistriţa. Cele mai multe informaţii le-a obţinut consultând arhivele Serviciului sanitar din Bistriţa, din perioada 1919-1940. De aici a aflat câte prostituate erau în oraş, unde lucrau, cum se îmbrăcau şi dacă sufereau de sifilis sau blenoragie.

"La şapte hornoi”, singurul bordel cu „bec roşu”

În Bistriţa a funcţionat, în perioada dintre cele două războaie, un singur bordel care avea „becul roşu”. Era localizat în zona Decebal, unde era pe atunci piaţa de vite, şi se numea „La şapte hornoi”, după numărul de hornuri pe care o avea clădirea. Florina a intervievat persoane foarte în vârstă în legătură cu acest subiect.„Un detaliu important care reiese din discuţiile cu vârstnicii este că societatea bistriţeană privea prostituţia, în aparenţă, ca «un lucru normal», mai ales că fusese şi legalizată, deşi mentalul blama, fără doar şi poate, această practică veche de când lumea, după cum veţi afla din povestea unui locuitor de 87 de ani al Bistriţei, bătrân pe care l-am numit M.G., după iniţialele