Care credeţi că este principala cauză pentru care femeile care se regăsesc în situaţii de abuz sau discriminare la locul de muncă aleg strategii defensive?

În cele mai multe dintre situaţiile de abuz, victimele renunţă la apărarea propriilor drepturi pentru că pentru ca nu au sprijinul potrivit din partea celor apropiaţi pentru a traversa un astfel de episod, dar mai ales pentru că nu cred în puterea justiţiei. Chiar şi în cazurile fericite în care instanţa le dă câştig de cauză, procedurile sunt greoaie. Chiar şi în cazurile fericite în care instanţa le dă câştig de cauză, procedurile sunt greoaie. Vă dau un singur exemplu: Laura Romanic din Botoşani a fost disponibilizată la o lună după ce a anunţat că este însărcinată. A atacat decizia angajatorului în instanţă şi a avut câştig de cauză.

Hotărârea executorului judecătoresc nu a fost însă în aplicare nici azi, la mai bine de doi ani. Laura ne-a scris "Din reclamant am ajuns pârât în patru dosare, mi s-a pus sechestru pe casă (...),am datorii, eu şi copii dormim jos, iar penalităţile curg pe zi ce trece."

Conform unei cercetări cu relevanţă naţională realizată în cadrul proiectului, 8% dintre femei declară că şi-au pierdut locul de muncă în urma deciziei de a deveni mame, iar mai mult de jumătate susţin că le-a fost limitat accesul la oportunităţi în carieră doar pentru că sunt femei. Una din trei femei este discriminată la locul de muncă, dar numai 2% din cazuri ajung în justiţie. Şi totuşi, 85% dintre români spun că nu au cunoştinţă de vreun act de abuz suportat de o cunoştinţă apropiată. Asta nu înseamnă că ele nu există, ci doar că nu avem puterea să le recunoaştem.

Ce trebuie să facă o femeie că să înţeleagă exact dacă este expusă unui risc de abuz sau discriminare de gen?

În primul rând să îşi cunoască drepturile. Pentru acest lucru am creat un instrument foarte util oricărei fem