Din ce in ce mai des, apare in presa romanesca de specialitate un subiect important si de actualitate, care framanta mintile multor oameni angajati in cultura: premiile acordate in acest spatiu, care se doreste atat de generos. In publicatiile de care aminteam, parerile sunt, cum era de asteptat, impartite, din motive lesne de inteles: unii se simt nedreptatiti, atunci cand intra in concurs, ori nu recunosc valabilitatea si necesitatea unor premii, ori modul de acordare, componenta juriului si... motive sunt destule.
Cert este ca, la ora actuala, se acorda foarte multe premii culturale, mai ales literare, intr-o explozie fara precedent, cauzata de asa-zisul simt al libertatii si al revalorizarilor necesare. Daca unele sunt doar amagiri, recunoasterea lor fiind una locala, iar "remunerarea" mai mult decat simbolica, acestea fiind doar pretextul unor intalniri amicale, pe bani de pe la buget sau sponsori ocazionali, altele au o valoare apreciabila si aduc artistului si cateva beneficii "de piata". Nu foarte mari, ce-i drept, dar, in orice caz, mai mult decat nimic.
Si acest "mai mult decat nimic" arunca marul discordiei in mijlocul tagmei cu pricina, oamenii breslei incepand sa ovationeze sau sa blameze calitatea laureatului. Si asta, doar pentru ca modul de acordare a acestor distinctii este pus apriori la indoiala. Desigur, subiectivismul care insoteste nominalizarea unei persoane este obiectiv. Nici Nobel-ul, nici Oscar-ul, nu se atribuie decat dupa principii de lobby, de interese, dar genul acesta de premii pleaca, totusi, de la un prag axiologic bine stabilit. Cand este vorba, insa, de un premiu mai mic, cum sunt cele de pe la noi, unde pot concura toti cei cu pretentii de artist, chiar daca nu le justifica, simpatiile si animozitatile intra in starea lor normala.
Si la Iasi, ca si oriunde in Romania, premiile au devenit apanajul unor ca
