Foto: Arhiva familiei Iordache La 3 februarie 1941, într-o zi de duminică, în familia Iordache a venit pe lume Ştefan, un copil blagoslovit de Dumnezeu. S-a născut acasă, în cartierul Rahova, moşit de o bătrână, într-o căsuţă dintr-o fundătură unde întorceau tramvaiele 7 şi 15, a treia staţie de la Sebastian. Pentru micul Ştefan însă, izvorul frumuseţilor lumii îşi avea obârşia la Calafat, oraşul natal al părinţilor săi, care i-a rămas însă în suflet şi-n gând întreaga viaţă. Acolo, la bunici, îşi petrecea vacanţele, alături de sora sa, Ileana şi doi veri, Tănţica şi Cristinel. Bunica sa, Năstăsia, a fost cea care a anticipat înclinaţia nepotului Fănică spre actorie, după cum avea să mărturisească maestrul Ştefan Iordache Ludmilei Patlanjoglu, în volumul „Regele scamator”: „Mama-mare era în ogeac, făcea mâncare. Se amurgise, şi eu, înfăşurat într-un cearşaf alb, m-am furişat până acolo, la şopron, şi am început să vorbesc piţigăiat, şi mă prefăceam că fur pepeni. Şi atunci, mama-mare a ieşit cu făcăleţul – făcea mămăliga – şi-a căzut pe scări, săraca... Când am văzut asta, m-am speriat şi eu şi am strigat: «Mam’mare, eu sunt!». Nu m-a blestemat, nici măcar nu m-a certat, mi-a zis doar atât: «Bre, muică, tu scamatoriu o să te faci!». Scamatoriu, pentru ea, probabil, însemna artist”.
Anii au trecut. Ştefan a crescut. Şi nici pe departe gândul de a deveni actor. Părinţii săi îl îndemnau să se înscrie la Facultatea de Medicină. Fără entuziasm a început să se pregătească pentru admitere cu un medic-maior. Dar în adâncul sufletului se opunea cu înverşunare. S-a înscris la Medicină însă a ratat examenul. Pregătise foarte bine la Anatomie Circulaţia, Organele Interne şi Scheletul. I-a picat Urechea. A încropit o lucrare cu lucruri elementare. A picat. Cineva i-a şoptit atunci să se înscrie la Teatru. N-a stat pe gânduri. A dat examen şi a intrat.
Pe scena