În timpul protestelor din această toamnă, au existat mai multe tipologii care şi-au făcut apariţia în Piaţa Universităţii şi în marşurile prin cartierele Capitalei. Cu riscul de a apela la şabloane şi fără pretenţia că acestea sunt definitorii pentru protestele care au încă loc, iată câteva dintre ele.

Hipsterul:

Apariţia sa la un protest a constituit în sine o surpriză, pentru că hipsterul nu este interesat de treburile curente ale zilei, fie că este vorba despre mersul politicii, al societăţii sau al economiei. Conectat la ultimele tehnologii şi trenduri online, hipsterul este mai interesat de obicei de cultivarea propriei imagini şi a propriilor pasiuni, neînţelese sau neauzite de cei catalogaţi drept mainstream – adică marele public. De aici şi inundaţia de poze de la proteste, postate pe Facebook. Unele guri rele spun că, uneori, pe traseele marşurilor sau în Piaţa Universităţii, reţelele de internet mobil se blocau, pentru că majoritatea protestatarilor erau preocupaţi să posteze pe Facebook statusuri despre ei înşişi sau poze cu ei înşişi la protest (selfies).

Hipsterul este în esenţă o persoană cu studii superioare, educată şi cultivată, dar care poate fi considerată cu uşurinţă cu capul în nori în ce priveşte aspectele pragmatice ale societăţii în care trăieşte. Putând fi recunoscut după felul în care se îmbracă, chiar dacă nu este o “uniformă” de tipul celor purtate de rockeri sau rapperi, hipsterul-clişeu are haine retro-cool-chic-tocilar, tenişi sau derivate ale acestora în picioare, ochelari cu rame groase, şi freze cât mai asimetrice sau, dimpotrivă, studiat-clasice. E greu să îl descrii şi totuşi atât de uşor de recunoscut pe stradă. Nu va recunoaşte în veci că este hipster, aceasta fiind regula de căpătâi a hipsterilor. Lucrează de obicei în domenii liberale sau artistice, iar uneori este pur şi simplu şomer. Banii nu sunt defi