După 50 de ani de detenţie, literaturii române i se întoarce acasă un roman cu antecedente dramatice şi faimă sulfuroasă: Aşteptînd ceasul de apoi, de Dinu Pillat. Din unghi istorico-literar, evenimentul este pentru Editura Humanitas un vrednic şi surprinzător echivalent al ineditului roman blagian Luntrea lui Caron, publicat în 1990. Numai că dactilograma confiscată în 1959 lui Dinu Pillat şi returnată de CNSAS Monicăi Pillat, fiica scriitorului, la 10 martie 2010, are o constelaţie de semnificaţii mult mai bogată decît manuscrisul cu care Blaga avea să vîslească în apele infernale ale anilor ’50. Pentru un destin pe deplin împlinit – omeneşte, literar şi profesional, precum Blaga – un copac retezat din pădurea fermecată nu înseamnă mare lucru. În schimb, pentru un tînăr care, la 27 de ani, a scris deja două romane şi-l termină pe al treilea – ceea ce-i va aduce aproape şase ani de puşcărie şi, practic, îi va decapita fiinţa literară – o astfel de cezură este sinonimă execuţiei capitale.

Început în 1948 – după Tinereţe ciudată, 1943, şi Moartea cotidiană, 1946 – şi încheiat în 1955, Aşteptînd ceasul de apoi le-a fost dat spre lectură pînă în 1958 lui Vianu, Călinescu, Streinu, Voiculescu, Cioculescu, Andrei Scrima, Barbu Slătineanu, Ion Caraion, Theodor Enescu, Dan Cernovodeanu, Sandu Lăzărescu, Emanoil Vidraşcu, doctorilor Nini Radian şi Aurelian Vlad, aproape toţi condamnaţi în procesul intentat în 1960 „lotului Noica-Pillat“. Eliberat în 1964 şi angajat de G. Călinescu la Institutul de istorie literară şi folclor, Dinu Pillat (1921-1975) nu a mai scris nici un vers şi nici o pagină de proză, doar istorie literară, traduceri şi exegeze dostoievskiene. Oricît de pompos ar suna, e limpede că avem de-a face cu un asasinat literar.

DE ACELASI AUTOR Dezminţire Pe Mitică l-a ucis miticismul Şir de plecări Caragiale expresionist, cuminte şi coregrafic