Un dram de luciditate ne-ar putea permite totusi sa surprindem cateva aspecte semnificative ale situatiei create. Cu aceasta ocazie, am putut afla, de pilda, ca unii dintre deputati/senatori/ministri nu au suficiente resurse pentru a completa cu o minima grija un banal formular. Faptul ca abilitati deprinse în principiu în pragul adolescentei sunt înca straine unor alesi sau responsabili politici ridiculizeaza, desigur, mitul competentei politice care sta la baza democratiei.
Si mai interesanta este însa o observatie politica nascuta din aceasta “afacere”. Oricine poate vedea acum ca PSD este într-un profund dezacord cu idealul formulat de fondatorul sau, Ion Iliescu: într-adevar, desi nu stim daca PSD este sau nu un partid al oamenilor “saraci si cinstiti”, stim în schimb cu siguranta ca el nu e condus de oameni saraci.
Trebuie, apoi, observat ca punerea în aplicare a legii a fost radical schimbata de un detaliu. Rubrica în care trebuie înscrisa valoarea depozitelor bancare ale demnitarilor a trezit o reactie din partea partidelor de opozitie si apoi a presedintelui, care au cerut un supliment de precizie. Initial ezitant, guvernul si majoritatea sa parlamentara au acceptat sa intervina asupra prevederilor unei legi care nu a apucat sa produca efecte.
Parte a legii anticoruptie, declararea averii demnitarilor a fost lecturata astfel într-o cheie “farmaceutica”: cota celor 10.000 de euro înscrisi în lege a parut prea vaga si s-au cerut detalii. Dincolo de precizie, mai e însa vorba de ceva.
Mecanismul legislativ e bazat pe ideea ca un om necinstit va fi absolut sincer. S-ar putea ca aceasta iluzie sa blocheze orice tentativa de limitare a coruptiei. Si mai important e faptul ca pentru a proba o posibila ilegalitate în dobandirea averii, este nevoie de un factor care nu a fost deloc luat în calcul, desi el e pomenit în Raportul Comisiei E
