Am remarcat de curând o ştire de simpatic interes. Cu o acribie demnă de cauze mai bune, nişte nimeni au decis că ţiganului nu i se poate spune ţigan decât, firesc, contra modicei sume de 8.000 de lei.
Corect.
Să nu fim rasişti, pentru că astfel ar trebui să amendăm întreaga Europă ce din ţigani nu ne scoate. Deşi, poate aşa, prin repercursiuni pecuniare, balansăm şi chiar depăşim împrumutul de la FMI.
Totuşi, cu această ocazie, vin şi io, votantul lu` peşte, să propun câte ceva.
1) Infractorului să nu i se spună ,infractor”, pentru că îi lezează demnitatea. ,,Artist al comunicării şi al transferului financiar” mi se pare o formulă mult mai reuşită.
2) Manelistului să nu i se spună manelist, ci „prieten al duşmanilor şi duşman al prietenilor” - aproape penticostal mesajul, ce dracu-mama lor de haite, vă iubesc, cum ar spune în încheierea unui show muzicologul televizat Guţă. Omul Adi Minune cred că şi-ar băga Salam(ul) în cei ce vor impozite şi moralitate.
3) Politicienii să nu mai fie consideraţi sinonimii hoţilor. În primul rând jignesc munca celor de jos din domeniu. În al doilea rând ei nu fură ci aduc un aport propăşirii societăţii democratice. Politicienilor cred că, totuşi, trebuie să li se spună, simplu, politicieni.
4) Şpăgarilor ar trebui să le construim un monument. Ei fac ca banii să circule în economie. Sunt albinele societăţii. Dacă nu s-ar mânji ei de polenul oferit de florile inocente ale îndobitociţilor, am deveni de o perfecţiune tragică colaterală unui proiect încremenit. Ar puntea fi numiţi simplu, trântori asexuaţi. Pentru că şpaga nu ţine cont de sex, ci de portmoneu.
5) Proxenet? Peşte? Ce cuvinte urâte. Ei sunt salvatorii impotenţilor virgini. Necesitatea lor convine aşteptărilor unei populaţii frustrate. Sunt elementul declanşator al erecţiei. Ori fără erecţie nimic nu e, cum ar fi spus clasicii
