O firmă din Iaşi face echipamente de protecţie destinate militarilor care luptă în Irak şi în Afganistan. Materialele trebuie să-i protejeze pe luptători de foc, de apă, de razele infraroşii, precum şi împotriva atacurilor chimice, nucleare şi cele biologice.

La fabrica de textile, care funcţionează în Fălticeni (Suceava) şi este coordonată de la Iaşi, maşinile de cusut se pun în mişcare de la prima oră. 350 de confecţioneri intră pe porţile fabricii, care funcţionează de trei ani în fostele hale ale filaturii de stat, care s-a închis de mult, fiind înfrântă de noile reguli ale economiei de piaţă.

Majoritatea oamenilor au lucrat şi înainte tot aici. Rozica Bivol (50 de ani) este cea care pregăteşte bucăţile de material tăiate de maşini pentru a fi cusute de colegele sale. Femeia stivuieşte cu migală piesele de acelaşi fel, care în final vor ajunge să fie o barieră între gloanţe şi militari.

Urmăresc ştirile despre războaie

„Meseria mea se cheamă lansator. Adun materialele de acelaşi fel după ce au fost croite şi tăiate pe calculator“, povesteşte Rozica Bivol.

Tinerii, dar şi cei de vârsta a doua lucrează cot la cot la uniformele kaki şi bej. Constantin Gheorghe (21 de ani) abia a terminat liceul şi este unul dintre confecţionerii de bază ai fabricii. „Eu trebuie să dau găuri în material şi apoi montez capsele“, spune tânărul care manevrează mai ceva ca un titirez aparatul de capsat. „Lucrez de cinci ani în textile, de la 16 ani, şi mama tot confecţioneră a fost. Am mulţi colegi de o vârstă care lucrează ca mine. Meseria asta am învăţat-o la şcoală, asta ştim să facem“, adaugă Constantin Gheorghe, care este unul dintre puţinii bărbaţi din fabrică.

Fiindcă fac echipamentele soldaţilor care luptă în trupele NATO din toată lumea, confecţionerii din Fălticeni sunt mai interesaţi decât oricare alţi angajaţi din textile