Strada care poartă numele marelui român arată ca un veritabil drum rural. Resturi de piatră, denivelări şi praf cât vezi cu ochii. Locuitorii din zonă spun s-au săturat să trăiască în astfel de condiţii şi sunt nemulţumiţi că Primăria nu este interesată de soarta lor.
Situată în cartierul Micro 17, strada Anghel Saligny arată exact ca un drum de ţară dintr-un cătun situat departe de civilizaţie. Actualul aspect nu se datorează degradării asfaltului odată cu trecerea timpului, ci simplului fapt că strada nu a fost niciodată asfaltată. S-a pus doar nişte piatră cubică, care în timp s-a deteriorat tot mai mult.
Hazna, în secolul XX !
Situaţia este critică mai ales vine vorba de condiţii de trai decente. Locatarii plătesc serviciul de canalizare, însă evacuează apele menajere cu ligheanul, iar atunci când plouă, strada se umple cu noroi.
Gheorghe Mohomea, în vârstă de 68 de ani, locuieşte de o viaţă pe această stradă. Şi-a pierdut speranţa că strada lui ar putea fi canalizată vreodată. „Nu am avut niciodată canalizare. Este mai rău ca la ţară. Au turnat nişte zgură în bătaie de joc. Când plouă e jale, mai rău ca la ţară. Am făcut zeci de sesizări către Primărie, dar fără folos. Pe strada Caşin s-a pus canalizare în urmă cu două luni, însă pe noi ne-au uitat", s-a plâns bărbatul.
Pe tanti Mioara, în vârstă de 54 de ani, am găsit-o la poarta casei sale, supraveghindu-şi nepotul care se juca. Femeia este sătulă de praful care îi intră în casă tot timpul.
„Nu pot deschide geamurile în timpul zilei. Nici în casă nu pot păstra curăţenia pentru că intră praf tot timpul. Nepoţeii se joacă în praf. Nu au alt loc. Se murdăresc, se îmbolnăvesc. Muncitorii Ecosal vin să ridice gunoiul o singură zi pe săptămână. Nu e corect pentru că şi noi plătim aceeaşi taxă de habitat. Inginerul Anghel Saligny s-ar răsuci în mormânt dacă ar şti cum arată o stradă
