Gândul vă prezintă o serie impresionantă de poveşti ale unor adevăraţi misionari ai limbii române, oameni care reuşescprin harul, talentul şi priceperea lor să îi facă şi pe alţii să înţeleagă frumuseţea acestei limbi. Precum Monseniorul Anton Lucaci, omul care l-a învăţat pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română sau Badea Cârţan, varianta din 2013. Românul care merge în opinci până la Roma ca să ofere cărţi de acasă românilor din străinătate. Ori precum Mihnea, copilul pentru care faptul că poate să scrie "La mulţi ani, România!" este o minune. Sau ca Mirela Miron, profesoara care a renunţat la un trai călduţ într-o corporaţie pentru a le preda româna copiilor dintr-un sat de munte din Apuseni, ori ca medicii străini veniţi în România care nu au învăţat un singur cuvânt: şpagă. Sau ca ambasadorii străini care ne vorbesc, în semn de respect, limba, ori ca informaticianul care a pus DEX-ul pe internet, ori ca Xavier Montoliu, catalanul care l-a tradus pe Marin Sorescu. Aţi făcut cunoştinţă cu toţi, în cadrul campaniei VORBEŞTE ROMÂNEŞTE, care vă invită să ne gândim într-un fel nou la cuvintele pe care le folosim zi de zi, fără se le dăm prea mare importanţă. De ce am lansat această provocare puteţi citi AICI
Dacă Valea Plopului ar fi un continent în sine, atunci România ar fi lumea întreagă. De 1 Decembrie, Zi Naţională, permiteţi-mi să depun mărturie: cunosc oameni care cred asta şi sunt români.
Uitaţi tot ce ştiţi dinainte, resetaţi-vă memoria. Tăiaţi ce aţi învăţat la şcoală, ştergeţi cu buretele cărţile de istorie şi întoarceţi foaia manualului de română. Barză, brânză, varză, viezure, mânz – moştenirea noastră dacă – trebuie înlocuită cu noi cuvinte, ce dau formă limbii române, precum adevăr, patrie, fericire, dragoste şi steag. Sunt cele mai puternice cuvinte româneşti pentru copiii care şi-au găsit adăpostul la Valea Plopului, în satul celor c