Provenit dintr-o familie republicana, refugiata in Franta o data cu ascensiunea lui Franco, Jorge Semprún a luptat in timpul celui de-al doilea razboi mondial in Rezistenta franceza, pina in 1944, cind a fost arestat si trimis in lagarul de concentrare de la Buchenwald. Intors in Franta in 1945, Semprún a devenit un membru important al Partidului Comunist Spaniol, in exil la nord de Pirinei, insa a fost exclus din partid in 1964. Le Grand Voyage, primul sau roman (poate cel mai celebru), si cel dintii dintr-o serie avind ca subiect experienta de la Buchenwald, dateaza din 1963, a fost urmat de alte carti, toate cu tenta autobiografica, autorul revenind inclusiv asupra perioadei sale de lider comunist (Autobiographie de Federico Sánchez – Federico Sánchez fiind numele conspirativ al lui Semprún, Federico Sánchez vous salue bien, un jurnal din perioada in care era ministru al Culturii in guvernul socialist al lui Felipe González, L’Ecriture ou la vie etc.). Membru, din 1996, al Academiei Goncourt si presedinte al acesteia, Semprún a devenit, fara sa renunte vreodata la identitatea (si pasaportul) sa spaniola, un personaj de prim-plan al vietii culturale franceze.

Lui Jorge Semprún i s-a decernat de curind Premiul International Ovidius al primei editii a Festivalului „Zile si nopti de literatura“ de la Neptun-Mangalia.

Domnule Jorge Semprún, primul dvs. roman, Marea calatorie, a aparut in 1963; un an mai tirziu, in 1964, erati exclus din Partidul Comunist Spaniol pentru „abateri de la linia de partid“. Exista o legatura intre aceste doua evenimente, o alegere pe care ati facut-o? Sau, in propriii dvs. termeni, scriitura sau viata ori scriitura si viata?

E adevarat ca am decis sa nu scriu despre experienta din lagar, fiindca lucrurile fusesera destul de dure in ce ma priveste, insa activitatea politica am reluat-o imediat dupa elibe