Din momentul în care a devenit premier, Victor Ponta a emis peste 160 de ordonanţe de urgenţă. Ordonanţe de Urgenţă pentru: organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, organizarea şi desfăşurarea referendumului, diferite măsuri fiscale, ratificarea unui protocol de prelungire şi amendare a acordului dintre România şi SUA privind “cooperarea în domeniul contracarării proliferării armelor de distrugere în masă, înfiinţarea şi funcţionarea ASF, pensiile torţionarilor comunişti(măsură promisă), etc.. Am enumerat doar câteva dintre ele pentru a vedea cât de diverse sunt „urgenţele” Guvernului Ponta. Şi deşi nu vreau să contest acum „urgenţa” acestor acte normative, nu pot să nu mă întreb de ce soluţionarea problemei câinilor maidanezi nu se poate afla pe lista priorităţilor Executivului. „O situaţie gravă” admitea ieri premierul, în debutul şedinţei de Guvern. Şi cu toatea astea, premierul Ponta a decis să facă ce ştie mai bine: să paseze răspunderea. Parlamentului, de care îşi aminteşte doar atunci când pur şi simplu nu vrea să îşi asume vreun act controversat. Victor Ponta s-a perfecţionat în arta pasării răspunderii în ultimele săptămâni. Era nesigur de contractul privind privatizarea CFR Marfă? L-a trimis la CSAT! Este deranjat de protestele din Piaţa Universităţii privind Roşia Montană? Să decidă Parlamentul! Rezolvarea situaţiei câinilor maidanezi? Să se descurce tot Parlamentul. În acest ultim caz, premierul s-a gândit probabil:”Doar nu o să fac eu ce îmi cere Băsescu, nu?”. În ceea ce priveşte intervenţia lui Sorin Oprescu de ieri, probabil aceasta nici măcar nu ar fi existat dacă mass-media nu ar fi insistat asupra subiectului şi dacă opinia publică nu ar fi fost atât de revoltată. Lacrimile sale de crocodil nu dovedesc altceva decât faptul că încearcă să exploateze electoral moartea băieţelului. Lucru dovedit şi de faptul că, întrebat cum votează la refe